LĂTURÁLNIC, -Ă, lăturalnici, -ce, adj. Care este aşezat, se află la o parte, la o margine; lateral; colateral; (despre drumuri, străzi etc.) izolat, dosnic; lăturaş. ♦ Fig. (Rar) Ocolit, tainic, ascuns. ♦ Fig. Incorect, necinstit. – Latură + suf. -alnic.

LĂTURÁLNIC adj. 1. v. mărginaş. 2. v. dosnic. 3. v. lateral. 4. v. secundar.

lăturálnic adj. m., pl. lăturálnici; f. sg. lăturálnică, pl. lăturálnice

LĂTURÁLNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care este sau se află într-o parte; mărginaş; lateral. 2) (despre drumuri, străzi) Care trece prin locuri mai ferite. 3) peior. Care este condamnabil ca fiind necinstit. /latură + suf. ~alnic