LACÚNĂ, lacune, s.f. Spaţiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucru. ♦ Întrerupere involuntară şi penibilă într-un text, în înlănţuirea unor fapte, a unor idei. ♦ Fig. Ceea ce lipseşte pentru ca un lucru să fie bun, desăvârşit. – Din fr. lacune, lat. lacuna.

Lacună ≠ perfecţiune

LACÚNĂ s. 1. v. gol. 2. v. omisiune. 3. (FIZ.) vacanţă. (~ a unei reţele cristaline.) 4. v. defect.

lacúnă s. f., g.-d. art. lacúnei; pl. lacúne

LACÚN//Ă ~e f. 1) Spaţiu gol în integritatea unui lucru. 2) fig. Omisiune într-un text sau în corpul unei opere. 3) Parte ce lipseşte pentru ca ceva să poată fi considerat perfect. /<fr. lacune, lat. lacuna

LACÚNĂ s.f. 1. Spaţiu gol în continuitatea unui corp. ♦ Lipsă. ♦ Întrerupere într-un text. 2. (Fiz.) Nod al unei reţele cristaline, din care lipseşte atomul, ionul sau molecula respectivă. 3. (Geol.) Lipsa depozitelor sedimentare dintr-o serie stratigrafică, datorită exondării sau eroziunii unor strate. [< fr. lacune, it., lat. lacuna].