LIMBÁJ s.n. (Inform.) Sistem de caractere şi simboluri folosit în programare.

LIMBÁJ, limbaje, s.n. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceştia îşi exprimă gândurile, sentimentele şi dorinţele; limbă, grai. 2. Limba unei comunităţi umane istoriceşte constituită. 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor şi a gândurilor în cadrul limbii comune sau naţionale. ♢ Limbaj comun = a) fel de a se exprima simplu, nepretenţios; limbă obişnuită; b) mijloc, bază de înţelegere. ♦ Fig. Mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare, sunete muzicale etc. 4. (Inform.) Sistem de caractere şi simboluri folosit în programare. [Pl. şi: limbajuri] – Limbă + suf. -aj (după fr. langage).

LIMBÁJ s. 1. grai, limbă, vorbire. (Apariţia ~ului.) 2. grai. (Omul e înzestrat cu ~.) 3. v. exprimare. 4. v. stil. (~ ştiinţific.) 5. (livr.) verb. (Un ~ poetic pregnant.)

limbáj s. n., pl. limbáje

LIMBÁJ ~e n. 1) Facultate, capacitate de exprimare şi de comunicare a ideilor, sentimentelor şi dorinţelor, specifică oamenilor, prin mijlocirea limbii; vorbire. ♢ ~ natural sistem de sunete articulate care funcţionează prin tradiţie ca mijloc de comunicare. ~ artificial sistem de semne care funcţionează pe baza unei convenţii. 2) Mijloc principal de comunicare între oameni, constând dintr-un sistem lexical organizat după anumite legi gramaticale şi având o structură fonetică specifică; limbă. 3) fig. Orice mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor. /limbă + suf. ~aj

LIMBÁJ s.n.1. Procesul de exprimare, de comunicare a ideilor şi a sentimentelor prin mijlocirea limbii. ♦ Sistem de semne servind pentru comunicarea informaţiilor. ♢ Limbaj formalizat = limbaj artificial, alcătuit dintr-un sistem de semne convenţionale. 2. Limbă. ♦ Mod de exprimare. ♢ Limbaj artistic = modalitate de comunicare specifică artei. ♦ (Fig.) Orice mijloc de exprimare a ideilor, a sentimentelor. [Pl. -je, -juri, var. limbagiu s.n. / cf. it. linguaggio, fr. langage].