LINGVÍSTIC, -Ă, lingvistici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ştiinţă care studiază limba (II) şi legile ei de dezvoltare. ♢ Lingvistică generală = domeniu al lingvisticii care studiază limba din punctul de vedere al trăsăturilor ei generale, de mijloc de comunicare specific omului. Lingvistică diacronică = studiu al faptelor de limbă privite în evoluţia lor. Lingvistică sincronică = studiu al faptelor de limbă aşa cum se prezintă ele la un moment dat. 2. Adj. Care aparţine lingvisticii (1), privitor la lingvistică. [Var.: linguístic, -ă s.f., adj.] – Din fr. linguistique.

lingvístic adj. m., pl. lingvístici; f. sg. lingvístică, pl. lingvístice

LINGVÍSTI//C čă (či, če) Care ţine de lingvistică; propriu lingvisticii. Studiu ~. [Sil. lin-gvis-] /<fr. linguistique

LINGVÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lingvistică. [Var. linguistic, -ă adj. / cf. fr. linguistique].