MÁMĂ, mame, s.f. 1. Femeie considerată în raport cu copiii ei, nume pe care i-l dau copiii acestei femei când i se adresează sau când vorbesc despre dânsa; maică, muică, mamaie, mamacă, neneacă. ♢ Mamă eroină = (În trecut) titlu care se acorda femeilor cu cel puţin zece copii în viaţă. ♢ Loc. adj. de mamă = (despre relaţii de rudenie) care se află în linie maternă. ♢ Expr. Vai de mama mea (sau a ta, a lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). (De) mama focului = grozav, straşnic, extraordinar. La mama dracului = foarte departe. De când mama m-a (sau te-a, l-a etc.) făcut = de când sunt (sau eşti, este etc.) pe lume; de totdeauna. De (sau pe) când era mama fată (mare) = de foarte multă vreme. (Pop.) A cere cât pe mă-sa = a pretinde un preţ exagerat. O mamă de bătaie = o bătaie straşnică. ♦ Femela unui animal în raport cu puii ei. 2. (La voc.) Termen (afectuos) cu care o femeie se adresează copiilor ei sau, p. ext. unei persoane mai tinere. Florico, mamă, să ne scrii!. 3. (În sintagmele) Mamă mare (sau, pop., bătrână, bună) = bunică. Mamă soacră = soacră. 4. Termen de politeţe folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (în vârstă). 5. Compus: mama (sau muma)-pădurii (sau pădurilor) = a) Personaj din mitologia populară, închipuit de obicei ca o bătrână urâtă şi rea, care umblă prin păduri, cântând sau bocind, ademenind copii sau chiar mâncând oameni; b) plantă erbacee, parazită, cu tulpina fără frunze, acoperită cu solzi şi cu flori purpurii (Latharea squamaria). 6. Fig. Izvor, cauză. [Var.: (reg.) múmă s.f.] – Lat. mamma.

MÁMĂ s. v. cauză, obârşie, origine.

MÁMĂ s. 1. (pop.) maică, (reg.) mamacă, mamaie, muică, (prin Transilv.) babă, (Mold.) neneacă, (înv.) muşă, (fam.) bătrâna (art.), mimă. (Dânsa e ~ copilului.) 2. mamă-mare v. bunică. 3. (MITOL. POP.) Mama-Pădurii = (reg.) pădureana (art.), pădureanca (art.), păduroaica (art.), fata-pădurii, mama-codrului, mama-huciului, mama-ogaşilor, surata-din-pădure, vidma-pădurii, vâlva-pădurii. (~ este un personaj din mitologia populară.) 4. v. matcă. 5. (BOT.) Mama-Pădurii (Lathraea squamaria) = (reg.) şerpariţă, buricul-pămân-tului, cucuruz-de-pădure, floarea-şarpelui, iar-ba-şarpelui, murea-pădurilor.

mámă s. f., g.-d. art. mámei; pl. máme

MÁM//Ă ~e f. 1) (folosit şi ca termen de adresare) Femeie în raport cu copiii pe care i-a născut. 2) (folosit şi ca adresare respectuoasă) Femeie în vârstă; maică. ♢ ~ bună mamă adevărată. ~ vitregă soţia unui bărbat în raport cu copiii acestuia din altă căsătorie. ~-soacră mama soţiei sau a soţului în raport cu ginerele sau cu nora. ~ adoptivă femeie care a înfiat un copil. 3) (folosit ca adresare drăgăstoasă faţă de un copil) Copilaşule! 4) Punct iniţial al unui lucru; origine. Repetiţia este ~a învăţăturii. 5) Femelă a unui animal în raport cu puii săi. ♢ ~a-pădurii a) personaj fantastic închipuit ca o bătrână gheboasă, urâtă şi rea; b) plantă erbacee parazită, cu tulpina fără frunze şi cu flori roşii. [G.-D. mamei] /<lat. mamma

MAMA TA

Mama ta :)