MENÍRE, meniri, s.f. Acţiunea de a meni şi rezultatul ei; misiune, rost, sarcină. predestinare; soartă, destin. – V. meni.

MENÍRE s. v. oracol, prevestire, previzi-une, prezicere, profeţie, prorocie, prorocire.

MENÍRE s. 1. chemare, misiune, rol, rost, sarcină, (reg.) meninţă, (livr. fig.) sacerdoţiu. (Şi-a îm-plinit ~.) 2. v. scop. 3. v. soartă.

meníre s. f., g.-d. art. menírii; pl. meníri

MENÍR//E ~i f. 1) Sarcină, datorie pe care o are sau o îndeplineşte cineva. 2) Forţă supranaturală despre care se crede că ar determina dinainte desfăşurarea evenimentelor; destin; ursită; fatalitate; soartă. /v. a meni