MIROSÍ, mirós, vb. IV. 1. Tranz. şi intranz. A simţi, a percepe un miros (2). ♦ Tranz. A apropia nasul de ceva sau de cineva pentru a percepe un miros (2). 2. Intranz. A avea (şi a răspândi) un miros (2). ♢ Expr. Miroase a... = prevesteşte, anunţa (ceva). 3.Tranz. şi intranz. Fig. (Fam.) A presimţi, a bănui. ♦ Tranz. A dibui, a simţi prezenţa cuiva sau a ceva. [Var.: (pop.) amirosí vb. IV] – Din sl. mirosati.

MIROSÍ vb. v. anticipa, bănui, crede, ghici, gândi, imagina, intui, închipui, întrezări, presimţi, presupune, prevedea, simţi, socoti, şti, visa.

MIROSÍ vb. 1. (înv.) a odora. (Flori care ~ îmbietor.) 2. a duhni, a puţi, (prin Mold.) a se auzi, (Mold.) a duhli, (înv.) a duhori. (~ a băutură.) 3. (înv. şi reg.) a(-i) puţi. (Îi ~ a câine.) 4. a adulmeca, (rar) a puncta, (reg.) a muşina, a muşlui, a ulma, a vetri, (Munt. şi Olt.) a mâşâi, (înv.) a adulma. (Ogarul ~ vânatul.)

mirosí vb., ind. prez. 1 sg. mirós, 3 sg. miroáse, 3 pl. mirós/miroáse, imperf. 3 sg. miroseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. miroásă

A MIROSͲ mirós tranz. 1) A simţi cu ajutorul mirosului; a percepe prin simţul mirosului. 2) A examina cu ajutorul nasului (pentru a percepe un miros). 3) fig. A simţi din timp (prin intuiţie); a presimţi. 4) (despre animale) A descoperi cu ajutorul mirosului; a adulmeca. /<sl. mirosati

A MIRÓSI¹ pers. 3 miroáse intranz. (despre substanţe, corpuri, plante etc.) A avea sau a răspândi un miros. Floarea miroase. ♢ Miroase a (ceva) a exista semne (de ceva); a prevesti (ceva). Nu miroase a bine e semn rău. /<sl. mirosati