MIZÁ, mizez, vb. I. Tranz. 1. A depune ca miză; a juca pe...; a ponta. 2. Fig. A conta pe..., a se bizui pe... – Din fr. miser.

MÍZĂ, mize, s.f. Sumă de bani pe care o depune fiecare dintre participanţii la un joc de noroc şi care intră în posesiunea câştigătorului. ♦ Fig. Ceea ce constituie obiectul unei dispute. – Din fr. mise.

MIZÁ vb. v. baza, bizui, conta, fundamenta, încrede, întemeia, sprijini.

MIZÁ vb. a ponta, (înv.) a pontarisi. (A ~ la un joc de noroc.)

mizá vb., ind. prez. 1 sg. mizéz, 3 sg. şi pl. mizeáză

míză s. f., g.-d. art. mízei, pl. míze

MÍZ//Ă ~e f. 1) Sumă de bani pe care o depune fiecare participant la un joc de noroc şi care revine câştigătorului. 2) Obiectiv al unei dispute. /<fr. mise

A MIZ//Á ~éz tranz. 1) (sume de bani) A pune în joc drept miză; a ponta. 2) fig. A pune temei; a se sprijini; a se bizui; a se baza; a conta; a fonda; a se întemeia. /<fr. miser

MÍZĂ s.f. Sumă de bani pe care o pune fiecare participant la un joc de noroc şi care revine câştigătorului. ♦ (Fig.) Fapt scontat. [< fr. mise < mettre – a pune].

MIZÁ vb. I. tr. 1. A depune o miză (la un joc de noroc). 2. (Fig.) A se bizui pe..., a conta pe... [< fr. miser].