SPRIJINÍ, spríjin, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) susţine, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). ♦ Fig. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe... 2. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a proteja; a-şi da concursul la ceva. 3. Tranz. (Înv. şi reg.) A ţine piept unui atac; a rezista. – Din sprijin.

SPRIJINÍ vb. v. aciua, apăra, apuca, cuibări, eschiva, feri, întâmpina, lua, oploşi, opri, para, primi, prinde, pripăşi, sta.

SPRIJINÍ vb. 1. v. susţine. 2. v. rezema. 3. a purta, a susţine, a ţine. (Vom merge cât ne-or ~ picioarele.) 4. v. ajuta. 5. v. patrona. 6. v. baza. 7. v. bizui. 8. a ajuta, a servi, a sluji, a susţine. (A ~ cauza revoluţiei.) 9. a susţine. (A ~ propunere făcută.) 10. v. confirma.

sprijiní vb., ind. prez. 1 sg. spríjin, 3 sg. şi pl. spríjină, imperf. 3 sg. sprijineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. spríjine

A SPRIJINÍ spríjin tranz. 1) A face să se ţină în poziţie ridicată (ca să nu se răstoarne); a susţine. ~ un zid. 2) (obiecte) A aşeza astfel, încât să nu cadă; a rezema; a propti. ~ de perete. 3) fig. (persoane) A ajuta să se menţină; a susţine. 4) fig. (idei, cauze etc.) A apăra cu fermitate; a susţine. /Din sprijin

A SE SPRIJINÍ mă spríjin intranz. 1) A se folosi de un reazem; a se propti. ~ de perete. 2) fig. A pune temei; a se întemeia; a se bizui; a se baza; a se fonda; a conta. ~ pe opiniile predecesorilor. /Din sprijin