MURMURÁ, múrmur, vb. I. 1. Tranz. şi intranz. A rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedesluşit, monoton, şoptit. ♦ Intranz. A protesta cu jumătate de glas; a se plânge, a cârti, a bombăni. 2. Intranz. (La pers. 3) A produce un zgomot uşor şi continuu; a fremăta; a susura. – Din lat. murmurare, fr. murmurer.

MURMURÁ vb. 1. v. şopti. 2. v. protesta. 3. v. plânge. 4. v. bombăni. 5. v. clipoci.

murmurá vb., ind. prez. 1 sg. múrmur, 3 sg. şi pl. múrmură

A MURMURÁ múmur 1. tranz. 1) (cuvinte, sunete, propoziţii) A pronunţa cu voce joasă şi nedesluşit. 2) (melodii, cântece) A cânta încet şi fără cuvinte, ca pentru sine; a îngâna; a fredona. 2. intranz. (despre ape curgătoare, frunze mişcate de vânt etc.) A face să se audă un murmur; a produce un zgomot lin, continuu şi plăcut; a susura; a şopoti. /<lat. murmurare, fr. murmurer

MURMURÁ vb. I. 1. tr., intr. A rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedesluşit. 2. intr. A susura. [< fr. murmurer].