PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică şi făţişă faţă de ceva, a-şi exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliţă nu a fost achitată la scadenţă. – Din fr. protester.

PROTESTÁ vb. v. blama, condamna, contesta, dezaproba, dezminţi, înfiera, nega, proscrie, renega, reproba, respinge, stigmatiza, tăgădui.

PROTESTÁ vb. 1. (prin Transilv.) a şuşta, (înv.) a prerecui, a protestălui, a protestui, a remonstra. (A ~ cu vehemenţă.) 2. a crâcni, a murmura, (pop.) a cârti, (prin Mold. şi Bucov.) a bleşti, (înv.) a răpşti. (Cine mai ~ în front?)

protestá vb., ind. prez. 1 sg. protestéz, 3 sg. şi pl. protesteáză

A PROTEST//Á ~éz intranz. A exprima un protest; a-şi declara în mod deschis şi energic dezacordul faţă de o acţiune, considerată ca nedreaptă. /<fr. protester

PROTESTÁ vb. I. intr. A se împotrivi, a se ridica contra unui fapt etc.; a opune un protest. [< fr. protester, it. protestare < lat. protestari – a declara public].