NĂRĂVÁŞ, -Ă, nărăvaşi, -e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care muşcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arţăgos. – Nărav + suf. -aş.

NĂRĂVÁŞ adj. năbădăios, nărăvit, (reg.) iabraş, (prin Ban.) bâvaş, (Ban.) porav, (prin Transilv.) poroş, (Transilv. şi prin Maram.) sucaş, (Tran-silv.) şupar. (Cal ~.)

nărăváş adj. m., pl. nărăváşi; f. sg. nărăváşă, pl. nărăváşe

NĂRĂVÁŞ ~ă (~i, ~e) 1) (mai ales despre cai) Care se supune cu greu omului; cu nărav; nărăvit. 2) fig. (despre oameni) Care are apucături rele; cu arţag; arţăgos; buclu-caş; scandalagiu; certăreţ; gâlcevitor. /nărav + suf. ~aş