NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecţii; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Ne- + îndoielnic.

Neîndoielnic ≠ nesigur, şovăitor, şovăielnic

NEÎNDOIÉLNIC adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adj. v. categoric. 3. adj. v. clar. 4. adv. v. sigur. 5. adv. v. desigur.

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. sg. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice