NEARTICULÁT, -Ă, nearticulaţi, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunţat neclar, îngăimat. 2. (Gram.) Care nu este însoţit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoţite de articol (hotărât). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulaţii, care nu are articulaţii. [Pr.: ne-ar-] – Ne- + articulat.

Nearticulat ≠ articulat

NEARTICULÁT adj. v. bolborosit.

nearticulát adj. m. (sil. ne-ar-), pl. nearticuláţi; f. sg. nearticulátă, pl. nearticuláte

NEARTICULÁT, -Ă adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunţat neclar. 2. (Gram.) Care nu este determinat de un articol (hotărât). 3. Care nu este format din articulaţii. [< ne- + articulat].