NENOROCÍRE, nenorociri, s.f. 1. Stare a celui nenorocit; nefericire, durere, suferinţă mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ♢ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci.

Nenorocire ≠ norocire

NENOROCÍRE s. 1. v. nefericire. 2. v. necaz. 3. v. de-zastru.

nenorocíre s. f., g.-d. art. nenorocírii; pl. nenorocíri

NENOROCÍR//E ~i f. 1) Întâmplare nefastă care aduce durere şi suferinţă. ♢ Din ~ din nefericire; spre regret; din păcate. 2) Stare a celui nenorocit. [G.-D. nenorocirii] /v. a (se) nenoroci