NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s.f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext. de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulţumire îndurate de cineva. – Ne- + plăcere.

Neplăcere ≠ plăcere

NEPLĂCÉRE s. 1. nemulţumire, supărare, (înv., reg. şi fam.) parapon, (înv. şi reg.) scârbă, (înv.) pricinuire. (Ce ~ ai?) 2. v. necaz. 3. v. neajuns. 4. neajuns, (livr.) dezagrement. (Această situaţie comportă unele ~i.) 5. v. vicisitudine. 6. v. dez-gust.

neplăcére s. f. (sil. -plă-), g.-d. art. neplăcérii; pl. neplăcéri

NEPLĂCÉR//E ~i f. (negativ de la plăcere) 1) Lipsă de plăcere; silă; dezgust. 2) Situaţie care cauzează un neajuns; necaz; belea. /ne + plăcere