NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -Ie, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Care nu se satură cu ce are, care caută să obţină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesăţios (1). – Ne- + sătul.

NESĂTÚL adj. v. avid, lacom, neîndestulat.

NESĂTÚL adj. 1. v. flămând. 2. v. mâncăcios. 3. v. hrăpăreţ.

nesătúl adj. m., pl. nesătúi; f. sg. nesătúlă, pl. nesătúle

NESĂTÚL ~ă (~i, ~e) (negativ de la sătul) 1) Care nu se simte sătul niciodată. 2) fig. Care tinde să obţină şi să aibă cât mai mult; nesăţios; lacom. /ne- + sătul

Nesatul, hulpav, care are o pofta foarte mare de mancare.