OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr-o sentinţă judecătorească); a pronunţa o sentinţă de condamnare (împotriva cuiva). ♦ P. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forţa, a constrânge. – Din sl. osonditi.

OSÂNDÍ vb. v. condamna.

OSÂNDÍ vb. v. blama, condamna, constrân-ge, dezaproba, forţa, înfiera, obliga, proscrie, reproba, respinge, sili, stig-matiza.

osândí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. osândésc, imperf. 3 sg. osândeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. osândeáscă

A OSÂND//Í ~ésc tranz. pop. 1) (persoane vinovate) A pedepsi printr-o hotărâre judecătorească; a supune unei osânde; a condamna. 2) (fapte, spuse reprobabile) A condamna în mod public; a stigmatiza; a blama; a înfiera. 3) (persoane) A face să se osândească. /<sl. osonditi

A SE OSÂND//Í mă ~ésc intranz. pop. A îndeplini o muncă istovitoare. /<sl. osonditi