PÁCOSTE, pacoste, s.f. 1. Ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferinţe; situaţie în care se află cel asupra căruia s-a abătut o asemenea năpastă. 2. Fiinţă care provoacă cuiva neplăceri, necazuri, suferinţe. – Din sl. pakostĩ.

PÁCOSTE s. 1. v. necaz. 2. v. dezastru.

pácoste s. f., g.-d. art. pácostei; pl. pácoste

PÁCOSTE f. 1) Fapt, întâmplare care pricinuieşte mari necazuri; năpastă. 2) pop. depr. Fiinţă care cauzează cuiva neplăceri; râie. /<sl. pakosti