PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situaţie materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franţuzism) A reuşi, a izbuti. 3. (Despre ştiri, scrisori etc.) A ajunge la destinaţie, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spaţiu până la un anumit punct, a se face simţit. – Din fr. parvenir.

PARVENÍ vb. 1. v. îmbogăţi. 2. v. ajunge.

PARVENÍ vb. v. ajunge, izbuti, reuşi, sosi.

parvení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. parvín, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. parvínă

A PARVENÍ parvín intranz. 1) A obţine pe căi necinstite o situaţie materială nemeritată; a se căpătui; a ajunge. 2) (despre ştiri, scrisori etc.) A ajunge la destinaţie. 3) (mai ales despre zgomote) A se răspândi, venind de departe; a ajunge. /<fr. parvenir

PARVENÍ vb. IV. intr. 1. A se ridica, a ajunge la o situaţie bună fără a avea merite deosebite; a se îmbogăţi. 2. A-şi atinge scopul, a reuşi, a izbuti. 3. (Despre ştiri) A ajunge (la destinaţie). [P.i. parvín. / < fr. parvenir].