PĂSA², pers. 3 pásă, vb. I. Intranz. 1. (Înv.) A merge, a se duce. 2. (Pop. şi fam., cu valoare de îndemn sau de avertisment) Încearcă să..., îndrăzneşte de..., caută de... – Din lat. *passare.

PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunţi. – Din fr. passer.

PÁSĂ, pase, s.f. 1. (Sport) Transmitere a mingii către un coechipier. 2. Fiecare dintre mişcările făcute cu mâna de cel care hipnotizează pe cineva. 3. Miză pe care trebuie să o depună jucătorii de cărţi la fiecare nou tur. ♦ (Rar) Tur la unele jocuri de cărţi. ♢ Expr. A avea (sau a fi în) pasă bună (sau proastă) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de cărţi; a trece prin împrejurări favorabile (sau nefavorabile); a-i reuşi (sau a nu-i reuşi) cuiva ceva. 4. (Nav.) Fâşie de apă indicată navigaţiei într-o zonă cu stânci, bancuri, mine etc. 5. (Tehn.) Trecere a metalului de forjat în tiparele sau în matriţele care îl fasonează. – Din fr. passe, engl. pass.

PAŞÁ s.f. v. paşă.

PÁŞĂ, paşi, s.m. Funcţia de guvernator al unei provincii din Imperiul Otoman sau titlu al vizirilor şi al unor înalţi demnitari turci din trecut; persoană care deţinea funcţia sau titlul de mai sus. ♢ Loc. adv. Ca paşa sau ca un paşă = fără grijă, foarte bine, ca un boier. [Var.: (înv.) paşá s.f.] – Din tc. paşa.

PĂSÁ¹, pers. 3 pásă, vb. I. Intranz. 1. Unipers. (De obicei construit cu dativul) A simţi nelinişte, a se îngrijora. 2. (Înv. şi pop.) A cântări sau a atârna greu; a se lăsa greu (peste ceva). ♦ Unipers. (Construit cu dativul) A simţi greutatea unui lucru sau a unei situaţii, a suporta cu greutate ceva neplăcut. – Lat. pensare.

PĂSÁ vb. v. apăsa, călca, comprima, duce, merge, păşi, pleca, porni, presa, strânge, umbla.

PĂSÁ vb. 1. a se îngrijora, a se nelinişti, a se sinchisi, (prin Mold.) a bindisi. (Nu-i ~ de nimeni.) 2. a-l interesa, a se sinchisi. (Nu-i ~ de nimic.)

PÁŞĂ s. v. broasca-apei, broscariţă, rogoz.

PÁSĂ s. v. tur.

PASÁ vb. a mărunţi, a zdrobi. (A ~ legume.)

PASÁ vb. v. da, transmite, trece.

pasá vb., ind. prez. 1 sg. paséz, 3 sg. şi pl. paseáză

pásă s. f., g.-d. art. pásei; pl. páse

páşă s. m., g.-d. art. páşei; pl. paşi (şi paşa s. f., art. paşáua, g.-d. art. paşálei; pl. paşále)

păsá (a se îngrijora, a apăsa) vb., ind. prez. 3 sg. pásă; conj. prez. 3 sg. pése

păsá (a se duce) vb., ind. prez. 3 sg. pásă, (du-te, îndrăzneşte) imper. 2 sg. pásă/pas

A PAS//Á ~éz tranz. 1) (mingea) A trimite altui jucător din echipă (în timpul jocului). 2) (lucruri, bani etc.) A face să ajungă (direct sau indirect) la altcineva; a pune în posesia cuiva; a transmite. 3) (fructe sau legume) A zdrobi trecând printr-o sită. /<fr. passer

PÁS//Ă ~e f. 1) sport Transmitere a mingii către un coechipier. 2) (la jocurile de cărţi) Sumă de bani care trebuie depusă la fiecare tur nou. ♢ A fi în ~ bună (sau proastă) a-i reuşi (sau a nu-i reuşi) cuiva ceva; a-i merge cuiva bine (sau rău). /<fr. passe, engl. pass

PÁŞ//Ă ~i m. (în Imperiul Otoman; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Guvernator al unei provincii sau înalt demnitar. [Art. paşaua; G.-D. paşei; Var. páşa] /<turc. paşa

A PĂSÁ¹ pers. 3 pásă intranz. (de obicei în construcţii negative sau interogative) A fi cuprins de grijă; a se nelinişti; a se îngrijora. /<lat. pensare

A PĂSÁ² pers. 3 pásă intranz. înv. A se deplasa, părăsind locul iniţial; a pleca; a se duce. ♢ Pasă! pleacă! du-te! mergi! /<lat. passare

PÁSĂ¹ s.f. 1. Trecerea mingii prin lovitură unui jucător din aceeaşi echipă. 2. Înaintare către adversar la scrimă. 3. Miză pe care trebuie s-o depună jucătorii de cărţi la fiecare nou tur. 4. Mişcare a mâinii la hipnotizatori. 5. (Mar.) Pasă de navigaţie = drum navigabil amenajat printr-o zonă de pericole sau printr-un baraj de mine. 6. Stare, situaţie (trecătoare). [< fr. passe].

PÁSĂ² s.f. (Tehn.) Trecere a metalului forjat în tiparele sau în matriţele care-l fasonează. [Cf. fr. passée].

páşă² s.f. (reg.) 1. păşune. 2. rogoz. 3. plantă erbacee acvatică.

păsá, pers. 3 sg. pásă, vb. I 1. (înv. şi reg.; folosit mai ales la imperativ) a pleca, a se duce; a merge, a umbla; a păşi. 2. a o duce, a-i fi, a-i merge (bine sau rău). 3. (pop. şi fam.) încearcă să ..., caută ... să, îndrăzneşte să ...

PASÁ vb. I. tr. 1. (Sport) A trece mingea altui jucător din echipă. 2. (Fam.) A ceda, a transmite, a trece cuiva ceva. [< fr. passer].