PETRÉCERE, petreceri, s.f. Acţiunea de a (se) petrece şi rezultatul ei. 1. Ducere a vieţii sau ocuparea timpului într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă; vieţuire, trăire. ♦ Mod de desfăşurare a vieţii, fel de viaţă, fel de a trăi; viată, trai; p. ext. (la pl.) fapte săvârşite de cineva în timpul vieţii. 2. (Mod, mijloc de) folosire plăcută a timpului; distracţie, amuzament. ♢ Expr. Petrecere frumoasă! formulă prin care i se urează cuiva, de obicei la despărţire, să petreacă în mod plăcut un anumit timp. 3. Reuniune, întâlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoţită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sarbători sau sărbătoriri ori pentru distracţie; chef, petrecanie (3). ♢ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant într-o societate. – V. petrece.

PETRÉCERE s. v. comportament, comportare, conduită, decedare, deces, dispariţie, existenţă, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, moarte, pieire, prăpădire, purtare, răposare, sfârşit, stingere, sucombare, trai, viaţă, zile.

PETRÉCERE s. 1. v. însoţire. 2. desfătare, veselie, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. v. distracţie. 4. v. chef. 5. (rar) sărbătoare, (înv.) sărbătorie. (La ei e azi mare ~.)

petrécere s. f. (sil. -tre-), g.-d. art. petrécerii; pl. petréceri

PETRÉCER//E ~i f. 1) v. A PETRECE şi A SE PETRECE. 2) Întrunire, de obicei a rudelor şi a prietenilor, însoţită de o masă bogată, de muzică şi dans, organizată cu o anumită ocazie. ♢ Om de ~ om predispus să petreacă şi să se veselească. ~ frumoasă formulă prin care i se urează cuiva să petreacă timpul în mod plăcut. 3) fam. Folosire plăcută a timpului. /v. a (se) petrece

petrecere, sindrofie