PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice. [Var.: plăzmuí vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire“ < ngr.) + suf. -ui.

PLĂSMUÍ vb. 1. a afla, v. inventa. 2. v. scorni. 3. v. al-cătui. 4. v. falsifica.

plăsmuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plăsmuiésc, imperf. 3 sg. plăsmuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. plăsmuiáscă

A PLĂSMU//Í ~iésc tranz. 1) A produce în urma unui efort (fizic sau intelectual) susţinut; a crea; a realiza. 2) (planuri, idei, gânduri) A-şi reprezenta în minte; a-şi schiţa în gând; a urzi; a plămădi. 3) (acţiuni, adevăruri etc.) A prezenta drept veritabil, denaturând în mod intenţionat; a contraface; a falsifica. /Din plasmă