PORT¹- Element de compunere care înseamnă „purtător de...“, „susţinător de...“, „purtare de...“, servind la formarea unor substantive. – Din fr. porte-.

PORT², (2,3) porturi, s.n. 1. Faptul de a purta sau de a deţine. Portul armelor este interzis. 2. Conduită obişnuită, firească, normală. Ori te poartă cum ţi-e vorba, ori vorbeşte cum ţi-e portul. 3. Îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei regiuni, unei epoci etc. ♢ Expr. (Pop.) A purta portul (cuiva) = a se asemăna, a se potrivi cu cineva, a fi la fel cu cineva, a se adapta la felul de a fi al cuiva. ♦ Îmbrăcăminte folosită la anumite ocazii. – Din purta (derivat regresiv).

PORT³, porturi, s.n. 1. Complex tehnic amenajat pe malul unei ape navigabile, prevăzut cu instalaţiile necesare pentru acostarea, încărcarea, descărcarea şi repararea navelor. 2. Oraş care are un port (1). – Din fr. port, it. porto.

PORT s. v. comportament, comportare, conduită, purtare.

PORT s. 1. îmbrăcăminte, (pop.) purtat. (Care este ~ul lor tradiţional?) 2. costum. (~ popular.) 3. purtare. (~ul armelor este interzis.) 4. atitu-dine, poză, poziţie, ţinută, (livr.) alură, postură, (rar) staţiune. (~ul corect al corpului.)

PORT s. (înv.) liman, pristanişte, scală, schelă. (~ la mare.)

port (acţiune, conduită, loc de acostare, costum) s. n., (costume, locuri de acostare) pl. pórturi

PORT¹ ~uri n. 1) v. PURTARE. 2) Îmbrăcăminte specifică pentru o anumită regiune sau epocă. ~ naţional. ♢ A purta ~ul cuiva a se potrivi cu cineva. /v. a purta

PORT² ~uri n. 1) Loc pe malul unei ape navigabile, special amenajat pentru staţionarea, încărcarea şi descărcarea navelor. 2) Oraş care dispune de un asemenea loc. /<fr. port, it. porto

PORT- Element prim de compunere savantă având semnificaţia „poartă“, „ţine“. [< fr. porte- < porter – a purta].

PORT s.n. 1. Loc adăpostit la ţărmul unei ape, unde pot staţiona navele şi unde se află instalaţiile necesare pentru încărcarea şi descărcarea lor. 2. Oraş clădit lângă un port (1). [Cf. fr. port, it. porto, lat. portus].