PUNCTÁ, punctez, vb. I. Tranz. 1. A face sau a forma puncte care ies în evidenţă pe un fond mai larg, de obicei de altă culoare; a face să apară ceva ca nişte puncte pe o suprafaţă. ♦ Fig. A scoate în evidenţă, a sublinia, a marca. 2. (Sport) A însemna punctele fiecărei partide sau etape câştigate. ♦ A obţine puncte printr-un joc sportiv. 3. A asambla provizoriu două piese care urmează să fie sudate prin câteva puncte de sudură executate de-a lungul liniei de sudură. – Din punct (după fr. poncteur).

PUNCTÁ vb. v. accentua.

PUNCTÁ vb. v. adulmeca, înscrie, marca, mirosi.

punctá vb. (sil. punc-), ind. prez. 1 sg. punctéz, 3 sg. şi pl. puncteáză, imperf. 3 sg. punctá; conj. prez. 3 sg. şi pl. punctéze

A PUNCT//Á ~éz tranz. 1) A însemna cu puncte. 2) fig. A scoate în relief; a pune în lumină; a evidenţia; a sublinia. Haina ajustată îi ~ează mersul graţios. 3) sport (puncte) A obţine în defavoarea adversarului. /Din punct

PUNCTÁ vb. I. tr. 1. A însemna, a presăra cu puncte; (gram.) a pune semne de punctuaţie. ♦ (Tehn.) A marca o piesă cu ajutorul punctatorului. 2. (Fig.) A sublinia, a marca, a accentua. 3. (Sport) A însemna punctele unei partide sau ale unei etape. [Var. punta vb. I. / după fr. ponctuer, pointer].