PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu.

PUSTIÍ vb. v. distruge.

PUSTIÍ vb. v. abandona, asasina, lăsa, omorî, părăgini, părăsi, sălbătici, suprima, ucide.

pustií vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pustiésc, imperf. 3 sg. pustiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pustiáscă

A PUSTI//Í ~ésc tranz. (case, localităţi, terenuri etc.) A transforma în pustiu prin distrugere; a devasta. /Din pustiu

A SE PUSTI//Í mă ~ésc intranz. 1) A se pierde printre străini; a fi departe de locurile natale. 2) rar A se retrage în singurătate; a se însingura. /Din pustiu