RẤPĂ, râpe, s.f. Coastă abruptă a unui deal; surpătură de pământ făcută de torente sau de şuvoaie. ♢ Expr. A (se) da (sau a merge, a se duce) de râpă = a (se) distruge, a (se) nimici, a nu mai rămâne nimic, a eşua. [Pl. şi: râpi] – Lat. ripa.

RÂPĂ s. (GEOGR.) ponor, văgăună, (pop.) mal, surpătură, (reg.) afundătură, tudină, ţifleică, (Munt. şi Olt.) sodom, (înv.) strămină. (Teren plin de ~e.)

râpă s.f., g.-d. art. râpei /râpii; pl. râpe /râpi

RÂP//Ă ~e f. 1) Surpătură de pământ, lungă şi adâncă, apărută în urma acţiunii torenţilor de apă. ♢ A da de ~ (ceva) a face să nu se aleagă nimic (din ceva); a face să eşueze (ceva). Bun de dat la ~ a) bun de aruncat; b) nemernic. A se duce (sau a merge) de ~ a se solda cu nereuşită. 2) pop. Apă curgătoare mică; pârâu. [G.-D. râpei; Pl. şi râpi] /<lat. ripa