RĂZÉŞ, răzeşi, s.m. (În evul mediu, în Moldova) Ţăran liber, organizat în obşti, care stăpânea în comun pământul satului de care aparţinea, dar lucra independent (împreună cu familia) lotul agricol repartizat; moşnean; p. gener. ţăran liber, posesor de pământ. – Din magh. részes.

RĂZÉŞ s. v. moşnean.

RĂZÉŞ s. v. vecin.

răzéş s. m., pl. răzéşi

RĂZÉŞ ~i m. (în Moldova medievală) Ţăran liber care stăpînea în devălmăşie o bucată de pământ din moşia satului, transmis prin moştenire; moşnean. /<ung. részes