RACÓRD, racorduri, s.n. 1. Legătură, contact între două părţi ale unei lucrări sau între două elemente ale unui întreg. 2. Piesă (constituită din una sau din două părţi tubulare cu piuliţe) cu care se face legătura între două conducte şi prin care poate circula un fluid sau un material pulverulent ori granular. 3. Porţiune de circuit electric care pune în legătură aparatul, maşina sau locul de utilizare a energiei electrice cu reţeaua de distribuţie. 4. Legătură între două secvenţe de film care asigură continuitatea ideii cinematografice. ♦ Îmbinare a două benzi de sunet fără a întrerupe unitatea coloanei sonore. – Din fr. raccord.

racórd s. n., pl. racórduri

RACÓRD ~uri n. 1) Element de legătură între două părţi ale unui sistem tehnic. 2) Tub care face legătura între două conducte, prin care circulă un fluid. 3) Porţiune dintr-un circuit electric care face legătura între un receptor de energie electrică şi reţeaua de distribuţie. 4) Cadru care face legătura între două secvenţe de film. 5) Îmbinare care face legătura între două benzi magnetice de sunet. /<fr. raccord

RACÓRD s.n. Legătură; contact (între părţile unei lucrări, ale unei instalaţii etc.). V. branşament. ♦ Tub flexibil, ţeavă de legătură între două ţevi. ♦ Porţiune dintr-un circuit electric care leagă un aparat, o instalaţie etc. cu reţeaua electrică de distribuţie. ♦ (Cinem.) Legătură între două secvenţe de film, între două benzi de sunet. [Pl. -duri. / < fr. raccord].