REPRODÚCERE, reproduceri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) reproduce şi rezultatul ei. 2. (Concr.) Copie după o lucrare de artă originală (desen, pictură, sculptură etc.) 3. (Psih.) Proces al memoriei prin care se evocă, se reactualizează mintal imagini, idei, cunoştinţe însuşite în cursul experienţei anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective. 4. (Biol.) Înmulţire, reproducţie. – V. reproduce.

REPRODÚCERE s. 1. citare, redare. (~ întocmai a unui text.) 2. v. mimare. 3. v. copiere. 4. v. copie. 5. v. multiplicare. 6. v. replică. 7. v. reproducţie. 8. prăsilă, reproducţie, (reg.) prăseală. (Cai de ~.) 9. (EC.) reproducţie.

reprodúcere s. f. (sil. -pro-) producere

REPRODÚCER//E ~i f. 1) v. A REPRODUCE şi A SE REPRODUCE. 2) Operă de artă, care reproduce originalul şi este executată de autor sau sub supravegherea acestuia; copie; replică. 3) biol. Naştere din părinţi a unui urmaş asemănător acestora, ca rezultat al fecundării. 4) psih. Proces al memoriei prin care se reactualizează mintal imagini, idei etc., însuşite în cursul experienţei anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective. /v. a (se) reproduce

REPRODÚCERE s.f. Acţiunea de a (se) reproduce şi rezultatul ei; reproducţie. ♦ Imitaţie fidelă a unei opere de artă. [< reproduce].