REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. şi refl. (Rar) A-şi îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obţine, a câştiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiţie). – Din lat. reportare, it. riportare.

REPURTÁ vb. 1. a câştiga, a cuceri, a dobândi, a obţine, a realiza, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 2. a înregistra, a obţine. (A ~ un răsunător succes.)

repurtá (a-şi îndrepta gândurile) vb., ind. prez. 1 sg. repórt, 3 sg. şi pl. repoártă

repurtá (a obţine un succes) vb., ind. prez. 1 sg. repurtéz, 3 sg. şi pl. repurteáză

A REPURTÁ¹ repórt tranz. rar A face să se repoarte. /<fr. reporter

A REPURT//Á² ~éz tranz. A obţine o victorie, un succes. /<lat. reportare, it. riportare

A SE REPURT//Á ma repórt intranz. A se întoarce cu gândul la oameni, la idei, fapte din trecut. /<fr. reporter

REPURTÁ vb. I. tr. A obţine, a câştiga o victorie, un succes. [Cf. fr. remporter].