RESÓRBŢIE, resorbţii, s.f. 1. (Med.) Proces de dispariţie lentă, prin absorbţie treptată, a unui ţesut sau organ, de obicei străin organismului. ♦ Proces de atrofiere a unui ţesut sau a unui organ, de obicei datorită fagocitozei. ♦ Proces prin care un lichid sau un gaz trece dintr-o cavitate a organismului, dintr-un vas sau din ţesutul interstiţial în sistemul circulator. 2. (Fiz.) Absorbţie sau adsorbţie a gazelor sau a vaporilor proveniţi din corpul absorbantului sau adsorbantului. – Din fr. résorption.

RESÓRBŢIE s. v. absorbţie.

resórbţie s. f. (sil. mf. -sorb-) sorbţie

RESÓRBŢI//E ~i f. med. Proces de dispariţie lentă a unui produs patologic, care este absorbit de sistemul circulator sau de ţesutu-rile vecine. [G.-D. resorbţiei] /<fr. résorption

RESORBŢIE s.f. Dispariţie a unei colecţii de lichid (patologic) prin absorbţia lui treptată în ţesuturile vecine. ♢ Resorbţie osoasă = scăderea consistenţei osului, prin pierderea conţinutului său mineral sau organic. [Gen. -iei, var. resorbţiune s.f. / cf. fr. résorption].