REVEN͹, pers 3 reveneşte, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. şi refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn.

REVENͲ, revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la o stare anterioară (obişnuită); a-şi recăpăta echilibrul sufletesc, forţa etc. ♢ Expr. A reveni la viaţă = a scăpa cu viaţă dintr-o boală grea. A-şi reveni în fire (sau în sine) = a-şi recăpăta cunoştinţa în urma unui leşin, a unei crize, a unei emoţii etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunţa la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

REVENÍ vb. v. jilăvi, răci, răcori, umezi.

REVENÍ vb. 1. v. reîntoarce. 2. a reapărea, (rar) a se reivi. (Actorul a ~ la rampă.) 3. a recădea. (A ~ în poziţia iniţială.) 4. v. întoarce. 5. (FIZ.) a se întoarce, a se răsfrânge, a se reflecta, a se repercuta, (înv.) a se refrânge. (Unda sonoră ~ la întâlnirea unui obstacol.) 6. v. recidiva. 7. v. răzgândi. 8. a se dezmetici, a se reculege, a se regăsi, a se trezi, (înv.) a se dezmeţi, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbăta. (Şi-a ~ destul de repede şi a acţionat normal.) 9. (livr.) a incumba. (Îţi ~ o datorie de onoare.) 10. a i se cădea, a i se cuveni, (înv. şi reg.) a-i veni. (Dă-mi partea care-mi ~.) 11. v. costa.

revení (a veni din nou) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. revín, imperf. 3 sg. reveneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. revínă

revení (a se umezi) vb., ind. prez. 3 sg. revenéşte, imperf. 3 sg. reveneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. reveneáscă

A REVENÍ revín intranz. 1) A veni din nou; a se întoarce. 2) A-şi recăpăta starea normală; a se redresa; a se reface; a se regenera. Pacientul îşi revenea treptat. ♢ ~ la viaţă a) a scăpa de o boală grea; b) a renaşte. 3) A (i) se atribui drept datorie (cuiva); a incumba. 4) (despre sarcini, bunuri materiale etc.) A aparţine în mod firesc; a se cuveni; a se impune; a se incumba; a se cădea. 5) A se ocupa din nou de ceva; a relua ceva. 6) rar A valora în bani; a costa. /re- + a veni

A SE REVEN//Í pers. 3 se ~éşte intranz. 1) (despre aer, pământ etc.) A-şi mări canti-tatea de umezeală; a deveni reavăn. 2) (despre timp) A pierde din căldura iniţială; a deveni mai rece; a se răcori. /Din reavăn

REVENÍ vb. IV. intr. 1. A veni îndărăt, a se întoarce. ♦ A se ivi din nou. 2. A se ajunge din nou la aceeaşi stare (sufletească); a-şi recăpăta echilibrul (sufletesc). 3. A relua (un subiect, o idee). 4. A i se cădea, a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. A revoca. [P.i. revín şi revíu, conj. -vină. / cf. fr. revenir].