REZISTÉNT,-Ă, rezistenţi, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-şi modifică uşor proprietăţile sub acţiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre fiinţe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente.

Rezistent ≠ nerezistent, şubred, irezistent

REZISTÉNT adj. 1. v. tare. 2. v. solid. 3. v. durabil. 4. puternic, tare, (pop.) pilos. (Om ~.) 5. durabil, trainic, viabil. (O operă ~.) 6. durabil, persistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.) 7. v. indestruc-tibil.

rezistént adj. m., pl. rezisténţi; f. sg. rezisténtă, pl. rezisténte

REZISTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre lucruri) Care rezistă; nesupus la acţiuni externe. 2) (despre fiinţe) Care suportă (uşor) vicisitudinile vieţii; în stare să treacă peste orice dificultăţi. /<fr. résistant, it. resistente

REZISTÉNT, -Ă adj. Care rezistă; tare, trainic. ♦ (Despre fiinţe) Care nu se lasă doborât, care suportă uşor (o oboseală, o boală). ♦ (Despre microbi) Care s-a obişnuit cu un antibiotic. // s.m. şi f. Patriot membru al Rezistenţei, în cel de-al doilea război mondial. [Cf. fr. résistant, it. resistente].