ROBÍ, robesc, vb. IV. 1. Tranz. A lua cuiva libertatea; a ţine în captivitate, a aduce în stare de rob. 2. Intranz. A trăi în robie, a fi rob. ♢ A munci din greu. 3. Tranz. A menţine o persoană sau o colectivitate în relaţii de subjugare politică, economică şi socială, a aservi o ţară, un popor etc.; a exploata. 4. Tranz. Fig. A înlănţui, a încleşta, a subjuga pe cineva (prin farmecul pe care îl execită). ♢ Refl. A fi robul unei pasiuni, a fi dominat de cineva sau de ceva. – Din rob.

A robi ≠ a dezrobi, a elibera

ROBÍ vb. v. aresta, captiva, deţine, domina, închide, întemniţa, reţine, stăpâni, sub-juga.

ROBÍ vb. 1. v. înrobi. 2. v. subjuga. 3. v. trudi.

robí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. robésc, imperf. 3 sg. robeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. robeáscă

A ROB//Í ~ésc 1. tranz. 1) v. A ÎNROBI. 2) fig. A transforma în rob, fiind încântat de anumite însuşiri; a subjuga. 2. intranz. 1) A fi rob. 2) fig. A munci din greu (ca un rob); a iobăgi; a şerbi. /Din rob