SĂRITÚRĂ, sărituri, s.f. 1. Rezultatul acţiunii de a sări; salt. ♦ Nume dat mai multor probe sportive (în atletism, nataţie, schi etc.) în care concurentul face un salt. 2. Spaţiu parcurs într-un salt. 3. Fig. Trecere bruscă de la o idee la alta, de la o etapă, fază etc. la alta. ♦ Schimbare, oscilaţie bruscă. 4. Omisiune (de litere, de pagini); trecere cu vederea. – Sări + suf. -tură.

SĂRITÚRĂ s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă.

SĂRITÚRĂ s. 1. salt, săltătură, (pop.) sărită, (reg.) saitoc, zburdătură, (înv.) săltare. (Dintr-o ~.) 2. hop, salt. (~ peste o groapă.) 3. v. omisiune.

săritúră s. f., g.-d. art. săritúrii; pl. săritúri

SĂRITÚR//Ă ~i f. 1) Desprindere bruscă a unui corp din poziţia iniţială şi deplasare într-o anumită direcţie; salt. ~ înainte. ~ în sus. 2) Distanţă acoperită de cineva în urma unei asemenea mişcări. 3) mai ales la pl. Probă sportivă bazată pe această mişcare. ~i în lungime. ~ cu paraşuta. 4) Trecere peste ceva, încălcând succesiunea firească a lucrurilor. /a sări + suf. ~tură