|
sătul. 7 rezultate gasite
SĂTÚL, -Ă, sătui, -le, adj. 1. Care şi-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a săturat; săturat. ♢ (Substantivat) Sătulul nu crede celui flămând. 2. Fig. Satisfăcut de ceva, mulţumit. 3. Fig. Care a ajuns la saturaţie, care nu mai poate suporta; dezgustat, plictisit. – Lat. satulius.
Sătul ≠ flămând
SĂTÚL adj. 1. mâncat, săturat, (pop.) ospătat, (înv. şi reg.) saţiat, (reg.) omiat. (Un om sătul.) 2. v. plictisit. 3. v. dezgustat.
sătúl adj. m., pl. sătúi; f. sg. sătúlă, pl. sătúle
SĂTÚL ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival Care nu are senzaţia de foame; căruia nu-i este foame. 2) fig. Care are dezgust, repulsie faţă de ceva sau de cineva; dezgustat; lehămetit. ♢ A fi ~ până în gât a fi dezgustat complet. /<lat. satullus
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
|