SCĂRMĂNÁ, scármăn, vb. I. Tranz. 1. A smulge şi a răsfira (cu mâna sau cu maşini speciale) lâna brută sau alte materiale fibroase, pentru a desface fibrele, a le curăţa de impurităţi şi a le înfoia. ♦ A smulge fulgii penelor pentru a face puf. 2. Fig. (Fam.) A bate sau a certa pe cineva. – Et. nec.

SCĂRMĂNÁ vb. v. analiza, atinge, bate, cer-ceta, examina, investiga, jumuli, lovi, părui, studia, urmări.

SCĂRMĂNÁ vb. 1. v. dărăci. 2. v. pieptăna.

scărmăná vb., ind. prez. 1 sg. scármăn, 3 sg. şi pl. scármănă; conj. prez. 3 sg. şi pl. scármene

A SCĂRMĂNÁ scármăn tranz. 1) (lână sau alte materiale fibroase) A răsfira cu mâna sau cu maşina, înfoind (pentru a curăţa de impurităţi şi pentru a înlesni torsul); a dărăci. 2) (pene) A preface în puf, rupând fulgii de pe cotor. 3) fig. pop. (persoane) A bate tare; a pieptăna; a chelfăni; a peni; a scărpina; a ţesăla. /<lat. excarminare

A SE SCĂRMĂNÁ mă scármăn intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi sau de ocări (cu cineva). /<lat. excarminare