IMPURITÁTE, impurităţi, s.f. 1. Lipsă de puritate, de curăţenie. ♦ Stare a unui mediu cu toxicitate ridicată, cu microbi etc. 2. Corp sau substanţă străină care se găseşte în masa altui corp sau a unui material (şi a cărei prezenţă determină modificarea proprietăţilor materialului). – Din fr. impureté, lat. impuritas, -atis.

Impuritate ≠ puritate

IMPURITÁTE s. v. gunoi.

impuritáte s. f., g.-d. art. impurităţii; pl. impurităţi

IMPURIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter impur; lipsă de puritate. 2) fig. Lipsă de integritate morală; imoralitate. 3) chim. Substanţă străină care se găseşte în componenţa altei substanţe. 4) la pl. Substanţe toxice sau infecţioase aflate în mediul înconjurător. /<fr. impureté, lat. impuritas, ~atis

IMPURITÁTE s.f. 1. Starea a ceea ce este impur; necurăţenie. 2. Ceea ce face un corp impur; corp străin existent într-o substanţă. [Cf. lat. impuritas, fr. impureté].