SCOÁBĂ, scoabe, s.f. 1. Piesă metalică formată dintr-o bară cu capetele îndoite în unghi drept şi ascuţite la vârf, folosită mai ales în construcţii provizorii, pentru a fixa între ele piese de lemn. ♦ (Pop. şi fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană foarte slabă sau pentru o femeie slabă şi rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemănătoare ca formă sau ca funcţie cu scoaba (1), folosite în lucrări de dulgherie, de dogărie etc. 3. (Rar) Scobitură în zid; firidă. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor peşti ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.

SCOÁBĂ s. v. cioplitor, cuţitoaie, ghin, gripcă, măceaşă, răzuş, teslă, zgârci.

SCOÁBĂ s. 1. (pop.) pleviţă. (~ pentru îmbinarea unor elemente de lemn.) 2. (TEHN.) cercel, (reg.) ghermec. (~ la căruţă.)

scoábă s. f., g.-d. art. scoábei; pl. scoábe

SCOÁB//Ă ~e f. 1) Vergea de metal cu capetele ascuţite şi îndoite în aceeaşi direcţie care serveşte pentru îmbinarea unor piese (de obicei, de lemn). 2) Disc osos de pe pielea unor peşti (nisetru, morun, cegă etc.). /<sl. skoba