SCOBÁR, scobari, s.m. Peşte de apă dulce, lung de 25-30 cm, cu botul proeminent, verde-cenuşiu pe spate şi argintiu pe laturi şi pe burtă; scobai (Chondrostoma nasus). – Din bg. skobar.

SCOBÁR s. (IHT.; Chondrostoma nasus) (reg.) morun, pod, podeţ, poduţ, scobai, maţe-negre (pl.).

SCOBÁR s. v. mreană, pescar, pescărel, pescăruş.

scobár s. m., pl. scobári

SCOBÁR ~i m. Peşte dulcicol, de talie mică, cu maxilarul superior alungit, verde-negricios pe spinare şi alb pe restul corpului. /Din scoabă

scobár, scobáre, s.n. (reg.) 1. unealtă formată dintr-un cilindru tăios de oţel, fixat pe un mâner de lemn, folosită în dogărie, pentru curăţirea şi netezirea interiorului vaselor mici de lemn; zgârci. 2. capră de lemn folosită la executarea ulucelor, în industria ţărănească.