SCRÂNTÍT, -Ă, scrântiţi, -te, adj. 1. (Despre membre, oase, încheieturi) Deplasat din articulaţie; luxat. 2. Fig. (Despre oameni) Dezechilibrat mintal; nebun, ţicnit. – V. scrânti.

SCRÂNTÍT adj., s. v. alienat, dement, descre-ierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.