SCUTÍ, scutesc, vb. IV. Tranz. 1. A dispensa pe cineva de anumite îndatoriri, sarcini, a nu supune la anumite obligaţii. ♦ Refl. A cere, a solicita să fie dispensat de o obligaţie. S-a scutit la ora de sport. 2. A feri sau a scăpa pe cineva de ceva neplăcut; a cruţa, a menaja. ♦ A lăsa în pace, a nu plictisi pe cineva. – Din scut.

SCUTÍ vb. v. adăposti, apăra, ascunde, dosi, feri, mistui, ocroti, păstra, păzi, proteja.

SCUTÍ vb. 1. v. absolvi. 2. a dispensa. (Îl ~ de gimnastică.) 3. a slăbi. (~-mă cu întrebările!)

scutí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scutésc, imperf. 3 sg. scuteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scuteáscă

A SCUT//Í ~ésc tranz. A elibera de îndatoriri. ~ de impozit. ♢ ~eşte-mă, te rog! lasă-mă, te rog, în pace; slăbeşte-mă, te rog! /Din scut