SCUTURÁ, scútur, vb. I. I. 1. Tranz. A clătina, A agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. ♢ Expr. (Fam.) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua cuiva (prin mijloace necinstite) toţi banii, a stoarce (pe cineva) de bani. ♦ Refl. A se curăţa de praf, de noroi, de zăpadă etc. ♦ Intranz. A face curăţenie, a deretica, a şterge praful de pe obiectele din casă. 2. Tranz. Fig. A arunca, a lepăda, a îndepărta ceva. ♦ Refl. A scăpa, a se elibera de ceva supărător, nefast. 3. Refl. şi tranz. A rămâne sau a face să rămână fără frunze, petale, rod; a cădea sau a face să cadă, a (se) împrăştia. ♦ Refl. A se desprinde şi a cădea. Se scuturau frunzele. II. 1. Tranz. şi intranz. A mişca cu putere încoace şi încolo, a zgâlţâi, a hâţâna, a zdruncina; a agita. ♢ Expr. (Tranz.) A scutura mâna cuiva = a strânge (cu putere) mâna cuiva. ♦ Refl. A se cutremura din tot corpul. ♢ Expr. (Tranz.) A-l scutura frigurile = a avea un acces de friguri. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A critica sau a certa aspru. – Lat. *excutulare.

SCÚTURĂ s. v. ameţeală, vertij, vârtej.

SCUTURÁ vb. v. admonesta, arunca, azvârli, certa, critica, dăscăli, debarasa, degaja, descotorosi, dezbăra, dezobişnui, dezvăţa, dojeni, împrăştia, îndepărta, înlătura, lăsa, lepăda, moraliza, mus-tra, părui, presăra, răspândi, scăpa, semăna, zvârli.

SCUTURÁ vb. 1. v. agita. 2. v. cutremura. 3. v. zgâl-ţâi. 4. a clătina, a zgâlţâi, a zgudui, (pop.) a zgâlţâna, (reg.) a zbiciula, a zblendui, a zgâcina, (Mold.) a zbihui. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 5. a se cutremura, a se înfiora, a tremura, a tresări. (Calul se ~ din tot corpul.) 6. v. deretica.

scuturá vb., ind. prez. 1 sg. scútur, 3 sg. şi pl. scútură

A SCUTURÁ scútur 1. tranz. 1) A face să se scuture. 2) (obiecte sau persoane) A mişca brusc şi repetat în direcţii opuse. ~ un pom. ♢ ~ pe cineva de bani a-i lua cuiva banii. ~ (pe cineva) frigurile a avea un acces de malarie. 3) pop. (persoane) A supune unei proceduri neplăcute (critică, percheziţie, control vamal etc.). 2. intranz. A face curăţenie (prin casă); a deretica. /<lat. excutulare

A SE SCUTURÁ mă scútur intranz. 1) (despre frunze, fructe, boabe etc.). A cădea pe pământ (desprinzându-se din loc). 2) A se curăţa de ceva supărător. ~ de praf. 3) fig. A reuşi să se eliberese de ceva care incomodează; a se descotorosi; a scăpa; a se dezbăra. ~ de necazuri. 4) (despre fiinţe) A se cutremura din tot corpul. /<lat. excutulare