MORALIZÁ, moralizez, vb. I. Tranz. 1. A da cuiva învăţături morale. 2. (Fam.) A face cuiva morală; a mustra, a dojeni. – Din fr. moraliser.

MORALIZÁ vb. v. certa.

moralizá vb., ind. prez. 1 sg. moralizéz, 3 sg. şi pl. moralizeáză

A MORALIZ//Á ~éz tranz. (persoane) 1) rar A instrui dând învăţături morale; a îndruma în conformitate cu principiile moralei. 2) fam. A face cuiva morală; a dojeni; a mustra; a probozi. /<fr. moraliser

MORALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face morală; a da cuiva învăţături morale. [< fr. moraliser].