|
|
dojeni. 5 rezultate gasite
DOJENÍ, dojenesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (recipr.) A(-şi) face observaţii moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa. – Din sl. dognati, doženon.
DOJENÍ vb. v. certa.
dojení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dojenésc, imperf. 3 sg. dojeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dojeneáscă
A SE DOJEN//Í mă ~ésc intranz. A se trata cu dojeni (unul cu altul). /<sl. dognati, doženon
A DOJEN//Í ~ésc tranz. A trata cu dojeni; a mustra. /<sl. dognati, doženon
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
