SEMIOLOGÍE s.f. 1. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul simptomelor şi semnelor diferitelor boli, precum şi al metodelor de a le pune în evidenţă. 2. Semiotică.

SEMIOLOGÍE s.f. 1. Parte a medicinii care se ocupă cu descrierea simptomelor şi a semnelor diferitelor boli, precum şi a metodelor de a le pune în evidenţă şi de a le diagnostica; simptomatologie. 2. Ştiinţă care studiază semnele întrebuinţate în cadrul vieţii sociale; semiotică. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. sémiologie.

SEMIOLOGÍE s. 1. (MED.) semiotică, simptomatologie, (înv.) patognomonică, patognomonie. 2. v. semiotică.

semiologíe s. f. (sil. -mi-o-), art. semiología, g.-d. semiologíi, art. semiologíei

SEMIOLOGÍE f. 1) Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul simptomelor diferitelor boli, precum şi cu metodele de diagnosticare a lor. 2) Ştiinţă care se ocupă cu studiul general al semnelor si al sistemelor de semne; semiotică. [G.-D. semiologiei; Sil. -mi-o-] /<fr. sémologie

SEMIOLOGÍE s.f. 1. Parte a medicinii care studiază simptomele şi semnele bolilor în vederea diagnosticării. 2. Ramură a logicii simbolice care se ocupă cu studiul general al semnelor şi al comunicării prin intermediul acestora; semiotică. [Gen. -iei, var. semeiologie s.f. / < fr. sémiologie, séméiologie, cf. gr. semeion – semn, logos – ştiinţă].