SEMNÁL, semnale, s.n. 1. Semn convenţional (sonor sau vizual) sau grup de astfel de semne, folosite pentru a transmite la distanţă o înştiinţare, o informaţie, un avertisment, o comandă etc. ♢ Semnal topografic = construcţie de lemn, de metal sau de piatră, vizibilă la distanţă, care fixează poziţia unui punct pe teren. Semnal luminos (sau electric) = nume dat tuturor dispozitivelor folosite pentru a dirija circulaţia în oraşe, pe căile ferate etc. Semnal de cale ferată = semnal acustic, optic etc. prin care se transmite un ordin sau o comandă pentru circulaţia pe căile ferate. Semnal rutier = indicator de circulaţie. Semnal de alarmă = dispozitiv, montat în fiecare vagon la trenurile de călători care, în caz de primejdie, poate fi pus în funcţie de orice călător. ♦ Sunet convenţional de recunoaştere a diferitelor posturi de radio sau a diferitelor emisiuni ale unui post de radio. ♢ Semnal orar = emisiune radio care dă ora exactă cu mare precizie, după anumite scheme de emisiune. ♦ Sunet de corn sau împuşcătură prin care se anunţă începerea sau încetarea bătăii la vânătoare. 2. (Rar) Fluier mic de metal cu care se dau semnale (1); semnal dat cu acest fluier. 3. Fig. Tot ceea ce anunţă sau determină începerea unei acţiuni ori îi serveşte ca impuls. ♢ Expr. A da semnalul = a lua iniţiativa, a face începutul într-o acţiune, a da tonul. 4. (Psih.) Indiciu al unui fenomen sau al unui obiect din mediul înconjurător care, prin intermediul scoarţei cerebrale, determină organismul să reacţioneze într-un anumit fel. [Var.: signál, ţignal s.n.] – Din fr. signal (după semn).

SEMNÁL s. 1. indicator. (~ de circulaţie.) 2. (astăzi rar) signal. (~ de alarmă.) 3. semn. (La ~ul convenit, a apărut.)

semnál s. n., pl. semnále

SEMNÁL ~e n. 1) Semn convenţional (acustic sau optic) prin care se transmite o informaţie la distanţă. 2) Dispozitiv special pentru transmiterea unor astfel de semne convenţionale. 3) Sunet convenţional de recunoaştere a unui post de radio sau a unei emisiuni radiofonice. 4) Mesaj transmis cu ajutorul mijloacelor de comunicaţie la distanţă. 5) Fapt ce anunţă sau determină începerea unei acţiuni. 6) psih. Indiciu al unui obiect sau fenomen, care determină organismul să reacţioneze într-un anumit fel. /<fr. signal, germ. Signal

SEMNÁL s.n. 1. Semn convenţional folosit pentru transmiterea de informaţii, de avertismente, de comenzi la distanţă. ♦ Semnal topografic = baliză; exemplar, număr semnal = exemplar dintr-o carte sau o publicaţie periodică, întocmit înainte de difuzare. ♦ Sunet convenţional după care se recunosc anumite posturi de radio. 2. (Fig.) Tot ceea ce anunţă, determină sau serveşte ca impuls la încetarea unei acţiuni. 3. Aparat, instrument pentru emiterea semnalelor. 4. Ceea ce indică un fenomen sau un obiect din lumea înconjurătoare şi care, cu ajutorul scoarţei cerebrale, face organismul să acţioneze într-un anumit fel; semn, indiciu. [Pl. -le, -luri. / cf. fr. signal, it. segnale, după semn].