SESIZÁ, sesizez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a înţelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunoştinţă, a ţine seamă, a-i păsa de cineva sau de ceva. 2. A înştiinţa o autoritate despre un caz care trebuie luat în cercetare; a deferi o pricină spre rezolvare autorităţii competente. – După fr. saisir.

SESIZÁ vb. 1. v. observa. 2. v. constata. 3. v. înţelege. 4. v. intui. 5. a intui, a înţelege, (livr.) a priza, (fig.) a dibui, a mirosi, a prinde, (înv. fig.) a pricepe. (I-a ~ intenţiile.) 6. a arăta, a dezvălui, a releva, a revela. (A ~ conducerii dificultăţile întâmpinate.)

sesizá vb., ind. prez. 1 sg. sesizéz, 3 sg. şi pl. sesizeáză, imperf. 3 sg. sesizá

A SESIZ//Á ~éz tranz. 1) (esenţa lucrurilor) A-şi însuşi prin activitatea gândirii; a ajunge să pătrundă cu mintea; a înţelege; a pricepe; a concepe. 2) (organe oficiale) A pune la curent (pentru a se lua măsuri). 3) (despre sisteme tehnice) A descoperi, semnalizând. /<fr. saisir

A SE SESIZ//Á mă ~éz intranz. A reacţiona la o informaţie primită; a ţine cont de ştirile parvenite. /<fr. saisir

SESIZÁ vb. I. tr. 1. A prinde, a pătrunde cu mintea; a observa, a descoperi. ♦ refl. A lua cunoştinţă, a ţine seama (de ceva). 2. A încunoştinţa, a arăta (ceva) unei autorităţi; a se adresa justiţiei. [Var. sezisa vb. I. / după fr. saisir].