SIMÉTRIC, -Ă, simetrici, -ce, adj. 1. (Despre lucruri sau forme) Care prezintă simetrie (1), care se caracterizează prin simetrie, ale cărui părţi sunt aşezate cu simetrie; (despre elemente care alcătuiesc un tot) care este aşezat într-o anumită ordine; cu simetrie (1). 2. Spec. (Mat.; despre două puncte aparţinând aceleiaşi figuri geometrice sau la două figuri diferite; p. ext. despre două figuri geometrice) Care prezintă simetrie (2). ♦ (Substantivat, n. şi f.) Dreaptă sau punct aşezat în simetrie cu altă dreaptă sau cu alt punct. ♦ Funcţie simetrică = funcţie a mai multor variabile care nu se schimbă, orice permutări ar suferi aceste variabile. – Din fr. symétrique.

Simetric ≠ asimetric

SIMÉTRIC adj. armonios, concordant, echilibrat, proporţionat, regulat. (Un ansamblu ~; trasături ~.)

simétric adj. m. (sil. -tric), pl. simétrici; f. sg. simétrică, pl. simétrice

SIMÉTRI//C ~că (~ci, ~ce) şi adverbial 1) Care prezintă simetrie. 2) Care ţine de simetrie; propriu simetriei. [Sil. -me-tric] /<fr. symétrique, it. simetrico

SIMÉTRIC, -Ă adj. 1. Care prezintă simetrie. ♦ (s.n. şi f.) Dreaptă sau punct aşezate simetric cu altă dreaptă sau cu alt punct. 2. Funcţie simetrică = funcţie a mai multor variabile care nu se schimbă, orice mutări ar suferi aceste variabile. [< fr. symétrique, it. simmetrico].